Invatamantul romanesc asigura o instruire slaba calitativ la toate nivelurile: gimnaziu, liceu, invatamant superior. Aceasta se datoreaza in parte, calitatii slabe din punct de vedere pedagogic al profesorilor , iar pe de alta parte programei scolare care este prost construita si, mai mult, pare batuta in cuie, nelasand profesorului posibilitatea de a preda intr-un mod independent, inovator, personalizat. Acest articol este doar preambulul unei lungi serii ce va urma, pentru ca si problemele modului de concepere a invatamantului sunt deasemenea ample, vaste si nu pot fi acoperite intr-un singur articol. Sa incepem, asadar, cu ce ma doare pe mine cel mai tare: literatura.
LITERATURA
La literatura, pana la clasa a patra inclusiv, totul pare in regula; alfabetizarea, mai apoi compunerile, rezumatele par a-si face efectul propus, acela de a initia copilul in tasinele scrisului si cititului, introducandu-l in limba romana.
Incepand de la clasa a cincia apar problemele.Cel mai rau lucru cu putinta: apare notiunea de comentariu literar; mult prea devreme dragi conducatori ai invatamantului! Si asa ajunge romanul critic literar la 11 ani. In conceptia mea, comentariul literar nu-si gaseste menirea decat in sanul facultatilor de profil sau sa inceapa sa fie introdus cel mai devreme la clasa a XII-a si numai in clasele cu profil filologic. As face un exercitiu; sa luam o categorie profesionala ce are legatura cu scrisul: jurnalistul. Sa-i dam in text, versuri sau proza, spre a-i face un comentariu, incluzand aici, asa cum se preda la clasa VII-a, cu rezumat, incadrarea operei, definirea speciilor literare, trasaturile operei, caracterizarea personajelor, tema, titlul, ideea de substrat a autorului s.a.m.d. Nu stiu cati dintre ei s-ar descurca.
Programa scolara ar trebui axata numai pe constructia de rezumate, lectura foarte multa, vorbire libera. Cand un elev iese din clasa a XII-a ar trebui sa aiba macar 150 de carti citite, ori situatia nu sta chiar asa: el stie 40 de comentarii pe de rost (in cazul elevilor constinciosi) pentru ca-i trebuiesc la BAC, care nu-i vor folosii la ceva in viitor. Nu va sti sa se exprime pentru ca nu are un vocabular adecvat; cultura nu se asimileaza prin invatarea de comentarii, ci prin lecturare. Nu ar fi mai bine ca profesorul sa spuna: “pentru saptamana asta aveti de citit x carte; saptamana viitoare luati nota.”? Si rolul profesorului s-ar rezuma doar la ademenirea elevului catre lectura. Profesorul trebuie sa fie un mentor, un slefuitor de caractere. Elevul trebuie invitat sa-si spuna parerea, asa cum e ea, buna sau proasta; sa-l chemi in competitie.
Atragerea elevului catre lectura nu se poate face oricum; literatura trebuie aleasa potrivit cu nivelul lui de intelegere si, chiar mai important de atat ea trebuie sa-l atraga, sa-i fie pe plac, sa fie potrivita varstei, sa-l impinga catre citit.
Sa luam pe rand:
Stim cu totii ce se studiaza in clasele V-VIII. Cam tot ce este in aceste manuale poate fi pastrat, mai ales ca sunt poezii sau proza scurta, dar trebuie trecut mai repede peste ele, nu sa le disecam asa cum se obijnuieste la noi. Pe langa astea pot fi adaugate Cismigiu & comp de Grigore Bajenaru, Elevul dima dintr-a saptea de Mihail Drumes, mitologia greaca – varianta repovestita de Alezandru Mitru sau George Andreescu, In casa bunicii de Ionel Teodoreanu. Apoi, in literatura universala sunt o pleiada de nume: Hector Malot, Edmond de Amicis, Jack London, Jules Verne, Mark Twain, Dumas.
Daca trecem la clasele IX-XII, acolo e dezastru. Nu mai stau sa ma uit pe programa dar imi vin rapid in minte cateva titluri ce n-au ce cauta la varsta asta: Iona de Marin Sorescu, Leoaica tanara, iubirea de Nichita Stanescu, Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu, Patul lui Procust de Camil Petrescu, Concert de muzica de Bach de HP Bengescu, La tiganci de Mircea Eliade; este lectura greoaie, stufoasa, nu prinde. Din tot ce a scris frumos Nichita Stanescu noi tocmai Leoaica tanara, iubirea ne-am gasit sa punem in manuale? E intr-adevar o poezie plina de incarcatura, dar... nu prinde, e greu accesibila. Unde e Romanul adolescentului miop de Eliade, unde sunt Medelenii si Lorelei-ul lui Teodoreanu, unde este Orasul cu salcami sau Accidentul lui Mihail Sebastian. Si, parca n-ar fi deajuns, din patriotism mai facem o greseala: rapim elevului dreptul de a studia literatura universala. Le dam diplome de studii medii iar ei n-au citit vreodata Shakespeare, Schiller, Walter Scoott, Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Turgheniev, Hemingway, Stendhal s.a.; ba, de majoritatea nici n-au auzit.
Bucuria de a citii trebuie cultivata in randul elevilor. Chiar nu se poate intelege ca un vocabular bogat se obtine numai prin lectura? Oferindu-i elevului un comentariu literar nu mai poti avea pretentia, ca profesor, sa-ti citeasca opera respectiva. E mai mult decat i-ai povestii unui cinefil un film si mai apoi l-ai duce la cinema pentru vizionare.
articol incomplet, cititi-l totusi
">
